Dictionar termeni
A, de la…
abacterian:
Fără bacterii.
acizi:
Acizii atacă smalțul dentar. Acizii ajung în cavitatea bucală nu numai prin intermediul alimentelor pe care le consumăm, ci sunt produși și de bacterii. Bacteriile care au colonizat placa dentară transformă carbohidrații din alimente, printre care se numără și zahărul, în acizi. Dacă dinții sunt expuși timp îndelungat atacului acizilor, vor pierde din conținutul de minerale.
alimente pentru copii:
Alimentele pentru copiii mici, care se recomandă pentru vârstele între 1 și 3 ani, trebuie să corespundă reglementărilor privind alimentația și deci unor valori stricte. Ele sunt adaptate special nevoilor sugarilor.
Însă alimentele pentru copii (începând de la vârsta de trei ani respectiv fără recomandare de vârstă) sunt niște trucuri comerciale. Sunt prezentate în ambalaje foarte colorate, pentru a-i tenta pe copii. Sunt însă adesea mai grase sau conțin mai mult zahăr decât alimenntele corespunzătoare pentru adulți. Adesea sunt îmbogățite cu vitamine sau minerale, fapt care poate conduce la o supradozare. În plus, în astfel de alimente sunt utilizate adesea și mai multe substanțe suplimentare (de exemplu arome). Puteți renunța fără probleme la astfel de alimente pentru copii.
aparat dentar:
Pozițiile incorecte ale dinților sau ale maxilarelor trebuie adesea tratate cu ajutorul unui aparat dentar. Tratamentul se poate efectua cu aparate care se pot lua jos (aparate mobile) sau cu aparate care sunt aplicate fix pe dinți. Un aparat fix îngreunează destul de mult menținerea unei igiene orale adecvate, deoarece între sârme și așa-numiții brackets rămân resturi de mâncare. Și autocurățarea dinților prin mestecare este foarte limitată. Cele mai bune pentru curățare în aceste cazuri sunt periuțele de dinți electrice cu cap mic. Între sârme pot fi introduse pentru curățare periuțele interdentare. În plus se pot folosi dușuri bucale. Tratamentele regulate cu fluoruri sau curățarea cu paste de dinți speciale care conțin fluoruri ar trebui să ofere o protecție suplimentară.
ață dentară:
Doar prin periere se curăță numai 60 de procente din suprafața dinților. Mai ales în spațiile interdentare se depun resturi alimentare, care pot fi îndepărtate cu ajutorul aței dentare. Copiii care au deja dentiția de lapte completă ar trebui să utilizeze, cu ajutorul părinților, și ața dentară. Pentru dantura copiilor cea mai potrivită este ața dentară cu un singur fir, subțire, deoarece încape în spațiile înguste dintre dinții copiilor.
B, de la…
bacterii:
Bacteriile sunt de cele mai multe ori cauza cariilor. Cea mai importantă dintre bacterii este Streptococcus mutans, care printre altele, degradează carbohidrații la acid lactic, iar acesta atacă smalțul dentar. Bacteriile se înmulțesc foarte intens la suprafața plăcii dentare, care este compusă din resturi de alimente și din proteine alimentare.
C, de la…
calciu:
Calciul este necesar în organismul uman mai ales pentru formarea oaselor și a dinților. Calciul nu este sintetizat de organism, ci poate fi obținut doar prin aport alimentar. Cele mai importante surse de calciu sunt produsele lactate (lapte, brânză de vaci, iaurt, cașcaval). Și nucile de cocos și susanul conțin o cantitate mare de calciu.
calendarul dinților:
Într-un astfel de calendar se pot nota momentele când copilașului îi apar dinții. De pe această pagină puteți descărca un astfel de calendar.
carie superficială:
Sau carie a smalțului dentar, carie de suprafață. Este vorba desprea cariile în stadiul 2. Smalțul dentar este deja atacat, cariile însă nu au pătruns până în dentină.
carie inițială:
Aceasta este denumirea pentru primul stadiu al cariilor. Dinții au fost atacați de acizi și demineralizați, însă structura dinților încă nu este afectată. În acest stadiu sunt de ajutor măsurile intensificate de igienă bucală și un aport suplimentar de fluoruri, pentru a opri procesul.
carie medie:
Mai este numită și carie a dentinei. Cariile au trecut de stratul exterior al dinților, de smalțul dentar, și au pătruns în dentină, unde se extind. Deoarece dentina este mai moale decât smalțul dentar, aici efectele negative sunt mai puternice și se instalează într-un timp mai scurt. Această afectare a dentinei cauzează durerea pulsatilă, surdă.
carie profundă:
În acest caz este vorba despre cariile în stadiul 4. Caria a pătruns deja profund în dentină și se află în apropierea pulpei dentare, a măduvei dintelui. Mai mult de două treimi din dinte sunt afectate acum de carie. De obicei este vizibilă și o cavitate. Acest stadiu este însoțit cel mai adesea de dureri continui.
carie profundă complicată:
Este vorba despre carii în stadiul 5. Caria a distrus dentina până la pulpă și a expus cavitatea în care se găsește pulpa dentară. Acum bacteriile pot pătrunde în pulpa dintelui și pot distruge nervul. Când nervul este distrus, de obicei dispar și durerile – însă există pericolul ca dintele să cadă sau bacteriile să ajungă, prin intermediul vaselor de sânge care irigă dintele, în circulația sanguină a corpului. Acolo pot conduce la septicemie sau chiar la afecțiuni cardiace grave.
carii:
Cariile reprezintă o boală care afectează substanța dintelui, care distruge progresiv structura și funcția dinților și care netratată poate conduce la dureri și la pierderea dinților afectați. Cariile iau naștere prin conlucrarea mai multor factori: bacteriile sau fungii care cauzează carii colonizează cavitatea bucală. Ele produc prin intermediul metabolismului lor acizi, care atacă smalțul dentar și scot sărurile minerale din dinți.
carii ale dentinei:
Vedeți articolul despre caria medie.
carii ale smalțului:
Vedeți articolul despre cariile superficiale.
carii de biberon:
Cariile de biberon (în limba engleză: Nursing-Bottle-Syndrome) este un cuvând folosit în limbajul de zi cu zi. Acest tip de carii atacă dinții sugarilor și copiilor care au o susceptibiltate crescută față de infecțiile bacteriene. În general cauzele acestor carii sunt ceaiurile sau sucurile de fructe care conțin zahăr, băute din sticluțele pentru bebeluși sau vesela pentru bebeluși. Ca urmare a modului în care se bea din aceste sticluțe, dinții vin complet și aproape fără pauze în contact cu lichidul îndulcit cu zahăr. Din acest motiv cariile apar mai întâi la nivelul incisivilor. Dinții sunt afectați puternic, iar distrugerea se poate extinde la nivelul întregii danturi. Dacă este afectat nervul, pot să apară chiar abcese la nivelul osului. Aceste carii pot fi prevenite prin spălarea regulată a dinților (de cel puțin două ori pe zi). După curățarea de seară a dinților copiii ar trebui să mai primească doar apă sau ceai neîndulcit. În plus sticluța ar trebui să fie folosită numai pentru băut, atunci când copiilor le este sete, nu și pentru a mesteca tot timpul la biberon. Evitați să le dați copiilor sticluța pentru a-i adormi sau pentru a-i liniști, pentru că ei se vor obișnui foarte repede cu aceasta.
cântecele pentru curățarea dinților:
Cântecelele pentru curățarea dinților pot motiva copiii să-și curețe dinți bine și corect. Chiar și durata de spălare pare mai scurtă când atenția copiilor e distrasă de cântecel. Aiciputeți găsi câteva cântecele pentru spălatul pe dinți.
colet dentar:
Coletul dentar, sau gâtul dintelui, este porțiunea de trecere dintre coroana dentară și rădăcina dintelui. În mod normal coletul dentar este acoperit de gingie. Dacă gingia se retrage, de exemplu datorită unei tehnici inadecvate de curățare sau ca urmare a unei inflamații, coletul dintelui poate fi expus. El este foarte sensibil la rece, cald, atingeri sau alimente acre. Spre deosebire de smalțul dentar, coletul dentar este destul de moale și din acest motiv este mai expus apariției cariilor, mai exact cariilor de colet.
D, de la…
demineralizare:
Bacteriile care cauzează cariile cauzează o demineralizare a dinților, deoarece ele desprind din dinți sărurile minerale, mai ales cele de calciu și fosfații. Smalțul dentar este afectat, iar acest lucru favorizează „ancorarea” bacteriilor de dinte. Astfel cariile evoluează.
dentină:
Dentina este substanța asemănătoare oaselor, din compoziția dinților – ea este chiar mai dură decât oasele – și reprezintă cea mai mare parte a dintelui. Este mai moale decât smalțul. Spre deosebire de smalț, dentina poate fi sintetizată de corp toată viața. Dentina este acoperită de smalțul dentar. La rândul ei, ea acoperă pulpa, sau măduva dintelui.
dentiție de lapte:
Dentiția de lapte este primul pas către dentiția completă. Maxilarele bebelușilor și ale copiilor mici sunt încă mult prea mici pentru a putea cuprinde dentiția completă, permanentă. Din acest motiv omul are mai întâi o dentiție de lapte cu dinți care servesc drept păstrători de loc pentru dinții permanenți și care cad în jurul vârstei de șase ani, pentru a face loc dinților permanenți. Dentiția de lapte este formată din 20 de dinți de lapte: 8 incisivi, 4 canini și 8 molari.
dentiție de tranziție:
Termenul de dentiție de tranziție descrie dantura în perioada dintre al 6-lea și al 13-lea an de viață. Este astfel descris procesul de înlocuire a dinților de lapte cu dinții permanenți și încheierea sa prin apariția ultimului molar permanent. Apoi începe faza dentiției permanente.
dinți de lapte:
Dinții de lapte sunt din punct de vedere anatomic mai îndesați și evident mai mici decât dinții permanenți, suprafețele masticatorii sunt mai mici, iar rădăcinile arată cu totul altfel, deoarece în rădăcinile dinților de lapte se află germenii dinților permanenți. Dentina este mai puțin accentuată, nervul unui dinte de lapte este mult mai mare, iar smalțul are o structură puțin diferită față de smalțul dinților restanți. Dinții de lapte încă nu sunt prezenți la naștere, ei vor fi necesari mai târziu, pentru că bebelușul deocamdată suge doar lapte. Dacă bebelușul ar avea dinți, aceștia i-ar provoca dureri mamei când alăptează. De la vârsta de aproximativ 6 ani dinții de lapte sunt înlocuiți de cei 32 de dinți permanenți.
E, de la…
eliminarea din gură:
Copiii învață cel devreme de la vârsta de patru ani cum să scuipe corect și complet, de ex. pasta de dinți. În cazul în care copiii primesc în primii ani de viață tablete cu fluoruri pentru mineralizarea dinților și oaselor, ei ar trebui să fie spălați pe dinți în această perioadă cu o pastă de dinți fără fluoruri, deoarece copilul ar putea avea un aport de fluoruri mult prea mare datorită pastei înghițite, iar acestea ar putea conduce la o fluoroză dentară (pete gălbui / albicioase pe dinții permanenți).
F, de la…
factori de risc:
Factorii de risc care favorizează apariția cariilor sunt igiena orală inadecvată, concentrația ridicată a colonizării bacteriene (aceasta poate fi redusă de exemplu prin utilizarea apei de gură antibacteriene), obiceiurile masticatorii, alimentația (de exemplu prea mult zahăr, prea mulți carbohidrați), o concentrație prea scăzută a fluorului în smalțul dentar sau chiar și administrarea de medicamente.
febră:
Febra este adesea descrisă ca simptom în contextul apariției dinților. Medicii sunt de acord că apariția dinților poate fi adesea însoțită de valori mai ridicate ale temperaturii – febra mare însă nu este de obicei tipică. Se crede că organismul este mai slăbit ca urmare a procesului de apariție a dinților și astfel este mai sensibil față de infecții. Aceste infecții cauzează febra. Dacă febra este mai mare, ar trebui să vă prezentați la medicul pediatru, pentru a clarifica originea febrei. Există și entitatea clinică a apariției dinților asociată febrei. În acest caz, în contextul unei febre cauzate de exemplu de o răceală însoțită de febră, ca urmare a proceselor metabolice accelerate de febră se poate intensifica și procesul de apariție a dinților.
fisură:
Fisurile sunt fante sau regiuni mai adânci față de restul suprafeței dinților. Măselele sunt cele care prezintă cele mai multe fisuri pe suprafața lor, și anume una longitudinală și una transversală. Uneori fisurile sunt foarte adânci și foarte înguste și din acest motiv sunt dificil de curățat. În plus, la nivelul fisurilor, smalțul este destul de subțire. Cariile fisurale sunt astfel cel mai frecvent punct de pornire al cariilor, când apar acești dinți. O măsură eficientă de împiedicare a apariției acestor carii este sigilarea fisurilor – care se poate face numai în cazul dinților care încă nu prezintă carii. Casele de asigurări de sănătate achită de obicei sigilarea măselelor permanente la copii și tineri.
fluoroză dentară:
Fluoroza dentară reprezintă o tulburare apărută în timpul formării smalțului dentar, care apare ca urmare a administrării în doze foarte mari și pe termen lung de fluoruri. Efectele negative, care apar din perioada timpurie a copilăriei până la vârsta de 6 – 7 ani, rămân întreaga viață. Un aport prea mare de fluor la această vârstă poate conduce la tulburări de formare a smalțului dinților permanenți, când aceștia încă se găsesc în osul maxilar. Pe acești dinți se vor vedea pete albicioase, care pot fi însă și gălbui-maronii.
fluoruri:
Fluorurile sunt substanțe naturale care să găsesc în natură și în corpul uman. Efectul lor de prevenție a cariilor este dovedit științific. Ca element component al pastelor de dinți, ele favorizează remineralizarea suprafeței smalțului, cresc rezistența față de acizi și împiedică periderea de minerale. În cazul în care utilizați o pastă de dinți care conține fluor trebuie să renunțați la administrarea de tablete cu fluoruri. Există diverse săruri de fluor care sunt incluse în compoziția pastelor de dinți: fluorură de sodiu, fluorfosfat de sodiu, fluorură de zinc (II) sau fluorură de amoniu.
G, de la…
gel pentru perioada de creștere a dinților:
Pentru reducerea durerii în perioada de creștre a dinților poate fi utilizat un gel specific pentru această perioadă. De cele mai multe ori aceste produse conțin mușețel și antalgice în doze adecvate pentru copii. Gelul este aplicat pe gingie și acționează local în sensul ameliorării durerii și vindecării.
gingivită:
Gingivita reprezintă inflamația gingiei, care de cele mai multe ori este cauzată de bacterii. Inflamația poate fi recunoscută după sângerările gingivale, eritem sau tumefacție. Uneori ea este însoțită și de halenă, mirosul neplăcut al cavității bucale. Prima măsură pentru tratamentul inflamației gingiilor este îmbunătățirea igienei bucale. Pe lângă spălatul dinților și periuțe de dinți speciale pentru spațiile interdentare se pot folosi și ape de gură.
I, de la…
igiena cavității bucale:
Termenul de igienă a cavității bucale cuprinde toate măsurile luate pentru a preveni apariția bolilor cavității bucale. Aici sunt cuprinse și îndepărtarea plăcii de tartru cu periuța de dinți, ața dentară și periuțele interdentare, utilizarea apei de gură sau a curățătoarelor de limbă. Din când în când este recomandabilă o curățare profesională a dinților.
incisiv:
Numele provine din limba latină: dens incisivus. Incisivii sunt dinți cu o singură rădăcină, care se află atât jos cât și sus, între canini. Nu au suprafață masticatorie, ci doar o margine care taie. Incisivii inferiori sunt cei mai mici dinți permanenți ai danturii adulte.
infecție:
Cariile sunt cauzate de bacterii – cel mai adesea Streptococcus mutans, dar și S. sanguis, S. sobrinus, Lactobacillus acidophilus sau Actinomyces. Copiii se nasc fără bacterii care cauzează cariile și de obicei se infectează cu acestea de la părinți. Prin folosirea aceleiași linguri sau umezirea suzetei, părinții transmit copiilor bacteriile care cauzează cariile. OMS consideră cariile ca fiind printre cele mai răspândite boli infecțioase; circa 98% din populația europeană suferă de carii. Cu cât copilul este mai mic la momentul infecției bacteriene, cu atât va fi mai mare pericolul de a dezvolta carii mai târziu.
L, de la…
linia masticatorie:
Acest termen se folosește pentru a descrie arcadele dentare. în cazul bebelușilor se folosește pentru a descrie locurile de la nivelul gingiei unde vor apare dinții.
M, de la…
masaj:
Vedeți articolul despre masajul gingival.
masaj gingival:
Un masaj ușor al gingiei poate ameliora durerile copilașilor în perioada apariției dinților. Masați ușor gingia cu degetul curat sau cu o periuță de dinți-degetar. Și mestecatul suzetelor speciale sau, bineînțeles, al morcovilor răciți, are un efect pozitiv de masaj. În cazul adulților gingia poate fi masată cu o perie moale sau cu un duș bucal, pentru că stimulează irigarea cu sânge.
masticație:
Masticația favorizează abraziunea cariilor și servește la autocurățarea dinților. Unele popoare mai apropiate de natură mai folosesc și astăzi bețișoare de mestecat în loc de periuțe de dinți. Aceste crenguțe sunt desfăcute la un capăt până la fibră și astfel curăță dinții atunci când sunt mestecate. La copiii mai mari poate fi de ajutor pentru împiedicarea apriției cariilor mestecatul de gumă specială pentru curățarea dinților, fără zahăr. Prin mestecat crește și producția de salivă, dinții sunt clătiți, iar valoarea pH-ului din cavitatea bucală se echilibrează.
măsele:
Măselele, care se găsesc în număr de 20 în cavitatea bucală a unui adult, se împart în 8 premolari, 8 molari și 4 măsele de minte. Sunt dinți mari, permanenți, cu reliefuri accentuate, așa numitele fisuri.
metoda MEI:
Metoda MEI se pretează bine ca metodă de învățare a curățării dinților pentru copii între 3 și 6 ani, pentru a le ușura procesul de învățare a periatului corect al dinților. MEI este un acronim pentru „suprafață masticatorie, suprafață exterioară, suprafață interioară”. Copiii pot deja de la vârsta de 4 ani să perieze corect suprafața masticatorie și cu aceasta se începe perierea dinților. Urmează apoi suprafețele exterioare, care se periează cu mișcări de rotație, iar la final se periează surpafețele interioare ale dinților, dinspre gingie spre dinte. Până la vârsta de 8 ani este necesar ca adultul să mai curețe dinții copilului după ce acesta a terminat, pentru a asigura o curățare adecvată.
molari:
Dentiția sănătoasă a unui adult constă din 32 de dinți, dacă socotim și cele patru măsele de minte. Molarii aparțin categoriei măselelor. Dentiția completă conține și în partea stângă și în cea dreaptă, de asemenea și jos și sus, câte 2 molari, deci în total 8, precum și în total patru măsele de minte, care de asemenea sunt considerate molari. Dentiția de lapte nu conține molarii din spate, deoarece maxilarul încă nu a atins dimensiunea finală. Primii molari încep să apară în jurul vârstei de 6 ani, în spatele molarilor de lapte. Împreună cu ambii incisivi, acești molari sunt primii dinți permanenți din cavitatea bucală. Aproximativ în jurul vârstei de 12 ani apar perechile de molari numărul doi, iar măselele de minte apare de obicei abia la vârsta adultă.
N, de la…
neurodermită:
Vedeți articolul despre neurodermita asociată apariției dinților.
neurodermită asociată apariției dinților:
Cu numele popular de „neurodermită asociată apariției dinților” se descriu eczemele care pot să apară la nivelul plicilor articulare în perioada apariției dinților. Acestea apar mai ales datorită stresului din această perioadă. Pe lângă neurodermita asociată apariției dinților pot surveni și erupții tegumentare simple în jurul gurii și pe față.
P, de la…
pastă de dinți pentru bebeluși:
Vedeți articolul despre pastele de dinți pentru copii
pastă de dinți pentru copii:
Este numită și cremă de dinți pentru copii. Spre deosebire de adulți, copiii adesea nu pot scuipa suficient de bine pasta de dinți din gură și astfel înghit o mare parte din pasta de dinți folosită. Din acest motiv în cazul pastei de dinți pentru copii se acordă o atenție deosebită substanțelor conținute. În pastele de dinți pentru copii ar trebui evitați mai ales coloranții, spumanții și conservanții. Aceste paste de dinți au de obicei o ușoară aromă de fructe, comparabilă cu gustul mentolat al pastei de dinți pentru adulți. Din momentul apariției dentiției permanente (copii de la 6 ani) ar trebui utilizată o pastă de dinți cu un conținut de fluoruri de 1.000 – 1.500 ppm.
periuța de dinți-degetar:
Periuțele de dinți degetar au fost create special pentru îngrijirea primilor dințișori, după ce aceștia au început să apară. Ele pot fi „îmbrăcate” pe vârful degetului arătător. Astfel părintele are mai mult control și simte mai bine dințișorii atunci când îi curăță. Mulți bebeluși se obișnuiesc astfel mai ușor cu ritualul de curățare a dinților. Degetul mamei sau al tatălui în gură nu este perceput niciodată de către cei mici ca un obiect străin. Periuțele-degetar mai pot fi folosite și pentru masaj și pentru reducerea mâncărimii în perioada apariției dinților.
periuța de dinți electrică:
Curățarea dinților cu periuța de dinți electrică este în multe cazuri mai eficientă decât curățarea cu periuța de dinți clasică. Periuțele de dinți electrice sunt potrivite și pentru copii, pentru că ei nu vor trebui să efectueze toate mișcările necesare, datorită mișcărilor de rotație efectuate de periuță. Pentru a antrena capacitățile motorii ale copiilor, ar trebui însă din când în când ca ei să se spele și cu o periuță de dinți obișnuită. În cazul în care cei mici apasă prea tare când se spală pe dinți, ar trebui optat pentru o periuță de dinți clasică – în cazu periuței electrice gingia poate fi rănită mai ușor. O periuță de dinți electrică se recomandă cam de la vârsta de trei ani. Ea ar trebui însă să îndeplinească anumite condiții – ca de altfel și periuța de dinți clasică; mai multe informații în acest sens găsiți la secțiunea despre periuțele de dinți pentru copii.
periuță de dinți interdentară:
Este numită și periuță de dinți pentru curățarea spațiului dintre dinți. Aceste periuțe reprezintă o alternativă pentru ața dentară, atunci când spațiile dintre dinți sunt ceva mai largi. Ele se pot utiliza și mai aproape de gingie: chiar dacă dinții sunt mai apropiați la vârfuri, la nivelul gingiei există totuși un spațiu între ei. Și exact această joncțiune dintre dinte și gingie este cea mai în pericol de a fi afectată de carii. Diversele forme de prezentare, diversele durități ale firului și diversele tipuri de peri fac posibilă curățarea aproape oricărui spațiu interdentar. Periuța ar trebui schimbată după circa 15 – 20 de utilizări.
periuța de dinți pentru copii:
Pentru copii există periuțe de dinți speciale, mai mici, care sunt adaptate dimensiunilor cavității bucale și dințișorilor de lapte. Adesea au o coadă care nu alunecă, iar copilul le poate ține mai bine în mână. Perii sunt de obicei mai moi, deoarece altfel copiii care nu s-au obișnuit încă cu perierea dinților și-ar putea răni gingiile, dacă apasă prea puternic. Cam de la vârsta de 8 ani copiii pot folosi periuțe de dinți pentru adulți, pentru că atunci dinții și gura sunt suficient de mari, iar copiii au suficient de mult exercițiu în curățarea dinților.
placa dentară:
Placa dentară reprezintă o depunere lipicioasă, albă, care se formează pe suprafața dinților. Ea constă în cea mai mare parte din zahăr și bacterii, care acolo se înmulțesc rapid. Placa dentară este vizibilă ochiului liber abia atunci când este deja groasă. Ea se formează preponderent la marginea gingiei și între dinți. Dacă placa nu este îndepărtată, ea se va transforma în tartru. Placa dentară poate conduce de asemenea la inflamația gingiei. Aceasta va deveni roșie, umflată și dureroasă. Această situație poate conduce la parodontită, inflamația patului dentar, și în cel mai rău caz, la pierderea dinților.
presiunea de curățare:
Numeroși oameni apasă foarte tare atunci când se spală pe dinți. Acest obicei poate afecta negativ dinții și mai ales gingia. Presiunea optimă de curățare este de aproximativ 100 de grame. Încercați ce înseamnă această presiune cu ajutorul unui cântar de bucătărie. Probabil este o presiune cu mult mai mică decât vă imaginați. Ar fi de ajutor să „exersați” pe cântarul de bucătărie o presiune de circa 50 de grame, pentru că experiența a demonstrat că atunci când ne spălăm pe dinți apăsăm automat ceva mai tare. Pentru curățarea dinților intensitatea cu care apăsăm nu joacă un rol foarte important. Mult mai importante sunt durata suficientă de curățare și tehnica adecvată. Între timp există periuțe electrice prevăzute cu un led care se aprinde atunci când apăsați prea tare.
profilaxie:
Profilaxia reprezintă în medicina dentară măsurile preventive care împiedică îmbolnăvirea dinților, de exemplu apariția cariilor. Printre măsurile profilactice se numără curățarea zilnică a dinților, curățarea spațiilor interdentare cu ajutorul aței dentare sau a periuțelor interdentare, eventual clătirea cu apă de gură și vizitele de control regulate la medicul stomatolog. Curățarea profesională a dinților ar tebui efectuată de două ori pe an. În cazul copiilor acest serviciu este plătit de către casa de asigurări de sănătate.
pulpă:
Este numită și măduva dintelui. Pulpa constă din nervi, vase sanguine și limfatice și celule, și umple spațiul interior al fiecărui dinte.
S, de la…
saliva:
Saliva joacă un rol important pentru sănătatea dinților. Saliva neutralizează acizii din cavitatea bucală și normalizează valoarea pH-ului. Ea spală bacteriile de pe suprafața dinților. Saliva conține toate sărurile minerale de care are nevoie smalțul dentar pentru a rămâne dur și pentru a-și păstra capacitatea de rezisență față de acizi. Calciul și fluorul prezente în salivă remineralizează dinții și contracarează efectul nociv al acizilor. În plus, saliva neutralizează o parte dintre germenii cauzatori de boli care ajung în cavitatea bucală din exterior.
salivare:
Salivarea mai intensă poate fi un semn că bebelușului vostru îi cresc dinții. Cantitatea de salivă crește atunci când dinții ies din gingii.
sângerări gingivale:
Sângerările gingivale apar cel mai frecvent ca urmare a inflamației gingiei. La atingere (de exemplu la spălatul pe dinți) gingia reacționează prin sângerare. Și în cazul parodontitei, o infecție bacteriană, pot să apară sângerări gingivale. Viitoarele mămici suferă frecvent sângerări gingivale chiar dacă gingiile nu sunt inflamate, datorită modificărilor hormonale. Dacă nu sunteți siguri care este cauza sângerărilor, cel mai bine este să-l lăsați pe medicul stomatolog să investigheze acest lucru și să vă ofere posibile modalități de tratament!
sigilare:
În cadrul unei sigilări se închid fisurile de pe suprafața dinților, în care se pot forma ușor carii. Pentru aceasta, inițial dinții care nu au carii se curăță și se uscă cu grijă. Apoi smalțul dentar este înăsprit puțin cu ajutorul unei mici cantități de acid, pentru ca sigilarea să adere mai bine. Apoi este aplicată o pastă care se întărește la lumină și care va fi întărită cu lumină UV. Pasta în exces se șlefuiește și se netezește.
smalț dentar:
Smalțul dentar acoperă coroanele dinților. În corpul uman smalțul dentar este cel mai dur țesut. El nu conține nervi și de aceea nu este sensibil la durere. De aceea cavitățile formate de carii la nivelul smalțului nu sunt observate la început. Smalțul dentar nu poate fi sintetizat de către organism. De aceea există pericolul de a fi lezat de bacteriile care cauzează carii, de curățarea prea puternică sau inadecvată a dinților sau de alimente bogate în acizi. O cavitate cauzată de carii nu mai poate fi închisă de organismul uman.
spațiu interdentar:
Deoarece spațiile interdentare sunt mai dificil de curățat, acolo se pot depune ușor resturi alimentare sau se formează placa dentară. Pentru curățarea acestor spații cea mai potrivită este ața dentară. Spațiile interdentare ceva mai largi pot fi curățate și cu ajutorul periuțelor interdentare.
suprafață masticatorie:
Suprafețele masticatorii ale dinților sunt adesea dificil de curățat, pentru că – mai ales în cazul măselelor – prezintă fisuri. În general fiecare proces de curățare a dinților începe la nivelul suprafeței masticatorii.
suptul degetului:
Suptul intens al degetului și mestecatul policelui sau al altor degete poate indica faptul că încep să crească dinții. Suptul policelui nu are efecte nocive până la finele celui de-al treilea an de viață și nu ar trebui combătut. Însă dacă și de la vârsta de patru ani copilul își suge prea mult policele, se poate ajunge la poziții inadecvate ale dinților.
T, de la…
tartru:
Tartrul reprezintă o depunere dură pe suprafața dinților. El se formează din placa dentară (depunere moale), prin depunerea în placă de substanțe din salivă. La suprafața sa se pot ancora bacterii, care pot cauza inflamația gingiei. Tartrul poate fi îndepărtat prin mijloace mecanice de către medicul stomatolog. În cadrul unei curățări profesionale a dinților trebuie îndepărtată în mod regulat și placa de tartru.
tehnica Bass:
Tehnica Bass este o tehnică de curățare a dinților pentru adulți. Prin această tehnică periuța de dinți se așează într-un unghi de 45° la marginea gingiei și se „zgâlțâie” ușor, pentru ca mișcările scurte și de tip vibrator să desprindă placa de tartru. Perii nu se mișcă de pe loc. Prin intermediul vibrației placa se desprinde. La finalul vibrațiilor se efectuează o mișcare de curățare a suprafețelor dentare cu periuța de dinți. Placa este apoi împinsă în direcția coroanei dentare. Periuțele de dinți electrice funcționează pe baza acestei tehnici de curățare.
V, de la…
valoarea frecării:
numită și valoare RDA (Radioactive Dentin Abrasion = abrazivitate radioactivă a dentinei); o pastă de dinți nu ar trebui să conducă la o abraziune (frecare) prea puternică a smalțului și a dentinei (a se vedea acolo). Valori medii RDA ale pastelor de dinți:
Valoare RDA de până la 30: abrazivitate redusă, adecvată pastelor de dinți pentru bebeluși;
Valoare RDA între 35 – 50: un compromis bun între o abrazivitate redusă și capacitatea de curățare, adecvată pentru pastele de dinți pentru copii;
Valoare RDA între 50 – 70: o abrazivitate ceva mai ridicată, pentru o curățare mai puternică, adecvată pastelor de dinți pentru adulți;
Valoare RDA între 70 – 80: abrazivitate medie, în niciun caz pentru utilizare pe termen lung.
Atenție! Pastele de dinți care albesc dinții au o valoare ridicată a abrazivității;
Valoare RDA de peste 95 – 100: abrazivitate ridicată, în niciun caz adecvată pentru utilizare pe termen lung;
Valoare RDA peste 250: valoare limită acceptată legal, abrazivitate foarte ridicată.
X de la…
Xylitol:
Xylitolul este un înlocuitor de zahăr. Această substanță are un efect antibacterian dovedit împotriva bacteriilor care cauzează apariția cariilor. Ea poate atât să inhibe țintit dezvoltarea bacteriilor, cât și să reducă formarea plăcii dentare. Bacteriile care produc cariile, care în mod normal transformă zahărul în acizi nocivi, nu pot face acest lucru cu înlocuitorul de zahăr Xylitol. Lor le lipsesc astfel substanțele nutritive, motiv pentru care nu se mai dezvoltă. Astfel Xylitolul are proprietăți anticarie extraordinare și din acest motiv este utilizat – la fel ca microelementul fluor – în produsele de îngrijire orală pentru bebeluși și copii. Xylitolul se găsește în mod natural în numeroase legume sau fructe (de exemplu în prune, zmeură, conopidă). Ca element component al gumelor de mestecat pentru îngrijirea dinților Xylitolul intensifică și producerea de salivă; de asemenea și fluxul crescut de salivă împiedică apariția cariilor.
Z, de la…
zahăr:
Zahărul este „hrana” bacteriilor care cauzează cariile. Acizii reprezintă unul dintre produșii finali ai degradării zahărului. Mai importantă decât cantitatea de zahăr consumată este durata expunerii dinților la zahăr. Sunt importante pauzele între episoadele de consum de zahăr, în care saliva neutralizează acizii formați și astfel poate împiedica demineralizarea dinților.